Academia Română
Editura Academiei Române
Academia Română
Editura Academiei Române
Institutul de speologie din București a fost creat la 21 iunie 1956, la 36 de ani după fundarea la Cluj a primului institut de speologie din lume și la 9 ani după dispariţia marelui nostru speolog, Emil Racoviţă.
Emile-Georges Racovitza est né à Jassy (Roumanie) le 15 novembre 1868. Son père, Georges Racovitza, était un vieux libéral, héritier des idées politiques françaises issues de la Révolution de 1848; il habitait tantôt Jassy et tantôt sa propriété rurale de Şoroneşti, dans le district de Codaeşti, à quelque 60 kilomètres au sud de Jassy. Sa mère, Euphrosine Racovitza, couvait son fils unique avec toute la tendresse et tout le dévouement d'une excellente mère. Tous deux étaient essentiellement bons et d'une cordialité charmante (...)
A fost unul dintre cei mai mari cercetători ai domeniului subteran explorator al Africii, hidrobiolog de renume mondial şi, incontestabil, cel mai bun cunoscător al crustaceelor harpacticoide.
Traversînd blocul de calcare mezozoice Mercheşa-Mereşti, dezvoltat în forma unei benzi cu direcţia est-vest în extremitatea nordică a Munţilor Perşani, apa Vîrghişului a dat naştere unui complex carstic, care, cu toată mica lui întindere, este unul dintre cele mai pitoreşti şi mai interesante din ţara noastră
În toamna anului 1955, învăţătorul Leon Bîrte, din cătunul Gersa IV, comuna Rebrişoara, raionul Năsăud, regiunea Cluj, vizitînd valea Izvorul Tăuşoarelor din vecinătatea vîrfului Bîrlea (1628 m), a descoperit peştera de la Izvorul Tăuşoarelor. Descoperitorul a devenit în curînd colaboratorul nostru în explorarea peşterii, iar mai tîrziu custode local al Comisiei monumentelor naturii de pe lingă Academia R.P.R. începînd cu iarna anului 1955, peştera a fost sistematic cercetată de către cercetătorii institutului.
Institutul de speologie "Emil Racoviţă" a început în vara anului 1957 explorarea peşterilor din masivul calcaros ce însoţeşte valea Casimcei în cursul ei inferior. Spre a ne putea da mai bine seama de trecutul acestor peşteri în strînsă dependenţă de evoluţia văii Casimcea ca arteră colectoare şi nivel de bază local, am găsit oportun să supunem bazinul acestei văi unei sumare analize geomorfologice, ale cărei concluzii le prezentăm pe scurt în cele ce urmează.
Rezultatele prezentate în această notă au fost obţinute în cursul primelor trei campanii de săpături, de la 29 oct.-17 nov. 1956, 24 martie-19 aprilie 1957, 9 iunie-9 sept. 1957 întreprinse de Institutul de speologie "Emil Racoviţă" în peştera „La Adam" (raionul Medgidia, regiunea Dobrogea).
Activitatea cercetătorilor Institutului de Speologie "Emil Racoviţă" desfăşurată în perioada 1956-1958, a dus, între altele, şi la descoperirea unor oseminte umane în cîteva peşteri din ţară (Gura Dobrogei, Nadanova şi cheile Vîrghişului). Cea mai interesantă dintre aceste descoperiri o reprezintă însă mugurele unui molar uman găsit cu prilejul săpăturilor în peştera „La Adam" din Dobrogea de către colectivul de paleontologi ai institutului compus din P. Samson, E. Terzea, C. Rădulescu şi M. Ghica, colectiv condus de prof. dr. Margareta Dumitrescu.
În această lucrare este arătată importanţa studiului radioactivităţii materialelor din peşteri; rezultatele interesează geofizica, biologia, geologia şi preistoria. S-au făcut determinări asupra concentrării Ra-226 în stalagmite şi am aplicat metoda florimetrică la căutarea U-238, în concreţiunile calcare din unele peşteri.
Pînă la cercetările întreprinse de noi asupra perlelor de cavernă din peştera Gheţarul de la Scărişoara, ne erau cunoscute o serie de posibilităţi de apariţie a acestui gen curios de concreţiuni. Astfel amintim : - perla unică cu lăcaş, perle en cupule ( după M. Deribere); - cuiburile de perle aglomerate de obicei într-o mică depresiune din podeaua peşterii; - perlele din bazinele de tip gours ( după Martel); - perlele submerse, care se formează pe fundul lacurilor din peşteri; - perlajul, adică depunerile concentrice de carbonat de calciu pe oase de liliac, fragmente de concreţiuni, bobiţe de nisip etc.
Totalitatea depunerilor şi concreţiunilor care se află în interiorul unei peşteri poartă denumirea de formaţiuni stalagmitice şi, în linii mari, acestea se clasifică după cum urmează: A. După structură : stalactite, stalagmite, perle de peşteră, cristalictite, helictite, anthodite etc. Acestea reprezintă concreţiuni formate prin depunerea concentrică a calcitei. B. După forma lor : coloane stalagmitice, stalactite şi stalagmite, stilolite (coloanele de talie mică), stalacto-stalagmite (formaţiuni depuse pe pereţii laterali ai peşterii), draperii, clusterite (care se aseamănă cu ciorchinele de struguri), coralite (asemănătoare coralilor), perlele de peşteră, anemolite excentrice etc. C. După mecanismul apei de alimentare: formaţiuni de picurare, formaţiuni de prelingere şi formaţiuni de capilaritate
Vîrghişul izvorăşte din Munţii Harghita (Carpaţii Orientali), străbate terenuri pliocene, cretacice şi jurasice şi, unindu-se cu pîrîul Cormoş la Racoşul de Sus, se varsă în Olt la nord de comμna Augustin (fig. 1). Rezultatele sondajelor efectuate în valea Prisăcii, la o altitudine de 630 m, merită, după părerea noastră, să fie semnalate, căci ele au dus la descoperirea unei faune de hidrahnele destul de bogată şi de variată.
Dezvoltarea postembrionară la diplopodele oniscomorfe constă după cum a arătat Verhoeff, într-o hemianamorfoză deosebindu-se o perioadă anamorfotică urmată de una epimorfotică. La ieşirea din ou larva, neavînd numărul de segmente şi de picioare al adultului, trebuie să treacă printr-o succesiune de stadii anamorfotice, caracterizate fiecare printr-o creştere a numărului de segmente şi de picioare, pînă se ajunge la acela al adulţilor. Urmează apoi stadiile epimorfotice, caracterizate fiecare printr-o creştere a taliei şi, mai ales, printr-o perfecţionare treptată a constituţiei gonopodelor la masculi.
Primele cercetări asupra litobiidelor din ţara noastră le datorăm lui Sill (1861, 1862). Treptat, pentru Maramureş, Transilvania şi Banat, au adăugat date noi Tomosvary (1878), Latzel (1880), Daday (1889 a şi b, Kertesz (1890), Bokor (1922), Vorhoeff (1925, 1931), Gebhardt (1932) şi Popovici (1932). Unii dintre aceştia (Tomosvary 1880, Daday 1900 şi 1918, Kertesz 1901) au încercat chiar să sintetizeze cunoştinţele acumulate pînă la ei sub formă de conspecte faunistice.
Prima parte a lucrării de faţă comportă o vedere de ansamblu: asupra originii şi răspîndirii speciilor de Bathysciinae şi Trechinae troglobii în lumina concepţiei marelui entomolog şi biospeolog francez R. Jeannel. Sînt tratate pe scurt problema originii şi a răspîndirii strămoşilor formelor cavernicole, procesul de colonizare a peşterilor, ca şi răspîndirea formelor actuale pe teritoriul ţării noastre.
Amfipodele prezentate în această lucrare au fost colectate 1 din peste 80 de fîntîni din satele Baru Mare, Ponor, Rîu Barbat, Hobiţa (raionul Haţeg, reg. Hunedoara), situate în depresiunea Haţegului, la poalele Munţilor Retezat, de o parte şi de alta a rîului Strei.
În 1922 Bokor semnalează 11 specii din peşterile Romîniei: Blepharocera fasciata Westw., Plesiastina anwulota Meig., Rhymosia fenestralis Meig., Noeza grossipes L., Liancalus virens Scop., Medetera diadema L., Heteromyza oculata Fallen., Thelida atricornis Meig., Scoliocentra villosa villosa Meig., Helomyza moclesta Meig., H. serrata L.
Deşi lepidopterele formează un grup de insecte bine studiat, speciile care se întilnesc în peşteri sînt încă foarte puţin cunoscute. În afară de date izolate, menţionate în diferite lucrări de ansamblu asupra peşterilor, avem şi cîteva lucrări care se ocupă ceva mai amănunţit cu fluturii din peşteri.
Studiul peşterilor a adus numeroase surprize în zoologie deoarece au fost descoperite specii cu mult deosebite faţă de cele epigee. Acest mediu de viaţă caracterizat prin întuneric, umiditate şi temperatură constantă în tot timpul anului, este favorabil în mod deosebit gasteropodelor, ele putînd găsi aici condiţiile ecologice necesare, prielnice existenţei lor.
S-ar putea crede că pentru o regiune nu prea întinsă, cum este ţara noastră, chiropterele ar trebui să aibă o răspîndire mai mult sau mai puţin omogenă. Cercetările din ultimul timp duc însă la concluzia că cel puţin pentru unele specii există o limitare destul de netă a ariilor de repartiţie.
Cehoslovacia se situează pintre ţările din Europa care acordă o deosebită atenţie cercetărilor speologice şi, mai ales, valorificării frumuseților domeniului subteran.